Şcoala românească în zona Aiudului are rădăcini prinse adânc în zona submontană, între dealurile Măginei unde a funcţionat o şcoală pe lângă mănăstirea din sat, în anul 1611. In epoca iosefină, în districtul Aiudului existau două şcoli confesionale româneşti, la Aiud si Gârbova de Sus, iar până în 1900 au luat fiinţă şcoli primare confesionale româneşti, la Ciumbrud, și Gârbova de Jos. Schimbările profunde care s-au înregistrat după reîntregirea României de la 1918, au influențat și activitatea învățământului local.
Prin Ordonanţa nr. 6/1919 a Resortului de Culte şi Instrucţiune Publică, la 29 februarie 1919, a luat fiinţă Şcoala Primară de Stat “ Axente Sever “din actualul spaţiu al Şcolii cu clasele I-VIII, Nr. 1 “Ovidiu Hulea” din strada Cuza Vodă nr. 35.
În 30 martie 1919 revizorul şcolar Marian Sasu, pe baza autorizaţiei Prefecturii judeţului, a concentrat toţi elevii români de ciclu gimnazial, în număr de 175, în localul din strada Ion Creangă (fostă Unirii), unde va funcţiona un gimnaziu, până în anul 1930 când elevii sunt mutaţi în localul din strada Cuza Vodă. Conform atestării documentare, aici funcţiona şcoala primară cu 4 şi apoi cu 7 clase, iar în actuala sală de sport o capelă ortodoxă care a funcţionat până în anul 1957 când s-a dat în folosinţă provizorie Catedrala Ortodoxă din centrul oraşului.
